Undeva pe Covurlui
Maria venea pe drumul prăfuit cu cobiliţa grea pe umeri. Era transpirată şi sudoarea i se scurgea între sâni. Nu se putea opri nici să respire, lăsase copilul singur. Când intră pe portiţa scârţâitoare se holbă cu deznădejde spre prispa casei. O copilă cu ochi de maslină verde şi bucle arămii stătea în pragul casei jucânduse cu nişte nuci.
-Tu-ţi norocul mătii, Magdo, iar ai rasturnat coşul cu nuci! Cine sa le mai strângă acum? Lăsă cu greu cobiliţa jos şi duse găleţile cu apă in tindă. Aruncă o mâna de hlujani pe foc şi fasolea începu să fiarbă mai tare.
- Mama! Papă Mada! Papă!
- Du-te-n grădină şi ia-ţi o roşie şi lăptuci, nu-ţi dau ţâţă acum că am treabă. Uite aici şi o bucata de mămăligă de la prânz. Până vine taică-tu de la post se fierbe şi fasolea. Fetiţa, care n-avea mai mult de doi ani alergă în grădină. Când se întoarse, avea poala cămăşii plină de roşii, ceapă şi lăptuci. Maria i le răsturnă în lighean şi îi arătă cum să cureţe ceapa.
- Eu mă duc să dau la porci şi la păsări. Stai aici?
-Mada dă la păsăi. Hai! O luă de mână şi merseră spre grajduri. Când luă găleata de lături pentru porci i se făcu greaţă. Maria se aplecă peste gard şi vomită în poiata păsărilor.
-Of doamne, cred că iar sunt cu plod... degeaba mai sugi ţâţă, fată, că văd că nu mai ajută. Fetiţa lua cu pumnii bobi de porumbi şi arunca la găini. Se distra grozav privindu-le cum se îngrămădesc şi se calcă în picioare.
-Vine taică-tu, Magdo! Maria agăţă găleata goală în ulucile gardului şi se sprijini de portiţă. Vântul îi bătea încetişor buclele ieşite din coada groasă şi lungă până la şolduri. Fetiţa ţopăi veselă şi-i trecu printre picioare spre drum. Femeia stătea cu un cot pe gard şi-şi ţinea capul în palmă. Deşi zâmbea barbatului în uniformă care venea pe drum ţinându-şi copilul în braţe, ochii îi erau obosiţi şi tot ce îşi dorea era să doarmă. Muncise toată ziua în gradină, spălase două copăi de rufe şi dezghiocase trei coşuri de nuci.
- Bine ai venit Fane! Cum a fost?
- Au venit azi de la procuratură şi a trebuit să-i predau pe a lu’ Bogdan şi pe a lu’ Motea. Au ascuns grâu de la cooperativă. Eu le-am zis ca mai mult nu pot face pentru ei… of, chiar n-am putut.
- Lasă că şi-au făcut-o cu mâna lor, de câte ori nu le-ai zis că nu-i poţi acoperi la nesfârşit? Hai să-ţi torn apă să te speli.
- Marcico, mâine îmi trebuie pantalonii ceilalţi, i-ai spălat?
- Sunt pe frânghie, trebuie să se fi zvântat până acum, o să pun fierul la încins că am şi jar. Mâncăm fasole, zise ea cu jumătate de gură. Şi nuci.
- E bună fasolea, nu-i aşa Magdo? Şi râse la fată ridicând-o în sus. Hopa mare!
- Da, papă Mada, papă.
Intrară cu toţii în casă lăsând pe prispă umbra Covurluiului. Soarele apunea încet şi aurea coama dealurilor. La masa mică cu trei picioare, o familie mânca iahnia de fasole zâmbindu-şi galeş.
-Fane, cred că sunt grea. Mi-e rău de câteva zile şi nici sângele n-a curs. Magda băga în gură lingura de lemn plină de fasole şi molfăia cu plăcere. Ştefan se ridică de la masă şi se duse la Maria. Îi luă coada cea groasă în mână, o trase uşor de pe scaun şi o luă în braţe sărutându-i gâtul.
- Un băiet, o să avem un băiet. Sânii grei se strânseră în îmbrăţişare. Aveau o cută adâncă ce se vedea de sub cămaşa de borangic. Mi-eşti dragă Marcico! O s-o scoatem noi la capăt. Procurorul a spus că mai trebuie să stau câţiva ani ca şef de post, aici şi la Jorăşti. De casă n-ai grijă, când ne ducem la Jorăşti, conacul boieresc e gol. Boierii au fugit când s-a terminat războiul. O sărută molcom şi-i mirosi zulufii ieşiţi din coadă. Magda adormise cu mânuţa pe lingură şi capul pe masă. Hai, ia-o şi du-o în pat!
Să fi fost trecut de miezul nopţii când câinii începură să latre ca scoşi din minţi. Ştefan îşi trase cămaşa pe el şi ghetele-n picioare. Ieşi în curte. De pe drum, de departe se auzea:
-Dooom şeeef! Doooom şeef! Ajutaţi-mă, au venit şi ne-au călcat corturile…
- Cine-i mă?! Strigă Ştefan şi alergă să-şi ia puşca din cui.
- Dom şef sunt de la şatră! Nevastă-mea a fost călcata cu tot cu cort, are picioarele zdrobite, striga ţiganul disperat. Vină de m-ajută! Ochii îi erau ieşiţi din orbite şi pieptul gol strălucea de sudoare şi noroi proaspăt în razele lunii. Am trecut gârla înot. Tre’s-o ducem la un doftor. Are şi prunc la ţâţă. Şi hohoti cu mâinile pe genunchi şi capul aplecat. Marcica ieşi din casă auzindu-l pe ţigan.
-Du-te Fane, vezi ce-i cu ei. Pruncul să mi-l aduci mie dacă vă duceţi la Galaţi.
- Paştele mă-sii de treabă, Marcico, au fost baieţii lu’ Bogdan. Azi au dat vina pe ţigani c-a venit procurorul în sat. Marcica strânse cămaşa pe ea înfiorată de răcoarea nopţii.
-Mă duc să pun apă la fiert, cine ştie cum e pruncu’ ăla. Ştefan trase uniforma pe el, îşi puse cascheta pe cap şi plecă după ţigan.
Nici o oră nu trecu şi auzi scârţâitul porţii. O ţigancă bătrână, cu fuste înflorate şi cozi cu bani şedea déjà în faţa casei. La piept ducea o boccea într-un batic.
-Coniţă, mi-a zis şefu’ că să-ţi aduc ţia puradelu’. Noi nu mai avem nicio lăuză, bată-ne să ne bată ca ne-au împrăştiat comuniştii aştia, lua-i-ar dracu!
- Măi babo nici eu nu mai sunt lăuză da’ lapte tot mai am, cât oi mai avea... Dă pruncu’ mie că am eu grijă de el până se-ntoarce ţiganca mă-sa.
-Aoaleuuu, că-ţi sărut mainile şi picioarele cocoana şef! Lăsă pruncul pe prispă, îi băgă un ban din păr în scutece şi plecă bolborosind pe limba ei.
Maria luă copilasul de jos şi îl ridică în lumina lămpii. Era mic, dacă avea câteva săptămâni. Îl duse în casă şi-i scoase cârpele în care era înfăşat. Spre mirarea ei, Maria văzu că puradelul era alb ca laptele, curat şi îngrijit, cu părul rar şi blonziu. Dormea adânc şi femeia îl aşeză în pat lânga ea şi Magda. Fetita se foi în somn şi îi dădu din greşeală o palmă grea peste picioruşe. Plodul se trezi cu ochi mari, albaştri şi începu să orăcăie. Maria, buimacă de somn îşi dezveli o ţâţă şi îi băgă în gură sfârcul ca ciocolata. Ţâncul se-apucă să tragă cu nădejde din laptele gras. Ca şi cum ar fi simţit, Magda se trezise din somn şi privea la mamă-sa cu ochii ei verzi.
-De unde puncu ăsta? A mea ţâţa! Hâhâhâhî, începu să se smiorcăie. Maria o luă în braţe şi-i băgă în gură celălalt sfârc ciocolatiu. Fetiţa se linişti şi adormi odată cu puradelul , agaţaţi amândoi la sânii Mariei.
- Sugi la ţâţă cu-n ţigan, Magdo, niciodată nu vei fi fermecată, deochiată, n-o să-ţi ieie nimeni mana…
A doua zi dimineaţa, Ştefan îi găsi pe toţi trei adormiţi pe pernă. Zâmbi şi se duse să dea la porci.