Inapoi la poveşti
Oul lui Goguţă
Zilele trecute, Goguţă a fost la ţară la sora bunicii. Era entuziasmat de câte lucruri interesante erau de văzut şi de făcut în curtea cu animale. Alerga printre găini şi oiţe, şi trăgea vacile de coadă. Acestea întorceau capul să prindă cu limba ramurile cu frunze rupte de prin copacii din livadă. A făcut multe pozne şi odată purcelul cel grăsan era să-l dea jos când venise să-l hrăneasca cu porumb. Dar cel mai interesant pentru Goguţă, a fost în coteţul găinilor unde stătea şi le urmărea cum merg la cuibare, fac ouă şi cotcodăcesc zdravăn. Acum a aflat Goguţă că ouăle nu cresc în cofrajele din supermarket şi nici laptele în cutiile de pe rafturi.
A mai aflat ceva interesant: dacă pui ouăle într-o oală încălzită şi le întorci dimineaţa şi seara, după douăzeci de zile ies puişori mici şi drăgălaşi. Acestea i le povestea mătuşica în timp ce mulgea vaca sau făcea plăcinte. Ideea s-a prins foarte bine de mintea lui, astfel încât, cum a ajuns acasă, a şterpelit un ou dintr-un coş adus de la ţară. Dar unde să îl pună la căldură? El nu avea o oală încălzită ca mătuşa! Unde era cald în casă? Dar foarte cald?
- Ştiu! strigă Goguţă ca pentru sine. În cuptor! Unde putea să fie mai cald de atât? Acum nu era cald pentru că Bunica nu începuse să gătească, dar când va fi încins, Goguţă putea să parieze că de la atâta căldură puişorul ar fi ieşit mai repede, poate chiar deseară! Şi fără să vadă nimeni, băgă oul în cuptor chiar sub o tavă de după care nu se vedea. Şi apoi plecă la joacă.
Peste câteva ore, din bucătărie se auzi: Buuum!
Mami, îngrijorată alergă într-un suflet la bucătărie. Bunica era în faţa cuptorului cu ochelarii plini de gălbenuş.
- Când am vrut să coc plăcinta şi am deschis cuptorul, mi-a bufnit ceva în faţă! Spuse Bunica tristă.
- Cred că ştiu cine e făptaşul! şi Mami îl chemă pe Goguţă să dea socoteală.
- Goguţă ai făcut ceva ce nu trebuia să faci în bucătărie?
- Nu, Mami, n-am mai intrat în bucătărie de când am pus oul la clocit… Aoleu! Oul meu! Bunico de ce ai gălbenuş pe ochelari? Şi părul i se zburli ca prin minune.
- Aha, deci tot tu ai fost! Eram sigură! spuse Mami.
- Eu am vrut să scot puişorul din ou! Mătuşa a spus că iese dacă stă la căldură. Iar căldura e doar în cuptor!
A mai aflat ceva interesant: dacă pui ouăle într-o oală încălzită şi le întorci dimineaţa şi seara, după douăzeci de zile ies puişori mici şi drăgălaşi. Acestea i le povestea mătuşica în timp ce mulgea vaca sau făcea plăcinte. Ideea s-a prins foarte bine de mintea lui, astfel încât, cum a ajuns acasă, a şterpelit un ou dintr-un coş adus de la ţară. Dar unde să îl pună la căldură? El nu avea o oală încălzită ca mătuşa! Unde era cald în casă? Dar foarte cald?
- Ştiu! strigă Goguţă ca pentru sine. În cuptor! Unde putea să fie mai cald de atât? Acum nu era cald pentru că Bunica nu începuse să gătească, dar când va fi încins, Goguţă putea să parieze că de la atâta căldură puişorul ar fi ieşit mai repede, poate chiar deseară! Şi fără să vadă nimeni, băgă oul în cuptor chiar sub o tavă de după care nu se vedea. Şi apoi plecă la joacă.
Peste câteva ore, din bucătărie se auzi: Buuum!
Mami, îngrijorată alergă într-un suflet la bucătărie. Bunica era în faţa cuptorului cu ochelarii plini de gălbenuş.
- Când am vrut să coc plăcinta şi am deschis cuptorul, mi-a bufnit ceva în faţă! Spuse Bunica tristă.
- Cred că ştiu cine e făptaşul! şi Mami îl chemă pe Goguţă să dea socoteală.
- Goguţă ai făcut ceva ce nu trebuia să faci în bucătărie?
- Nu, Mami, n-am mai intrat în bucătărie de când am pus oul la clocit… Aoleu! Oul meu! Bunico de ce ai gălbenuş pe ochelari? Şi părul i se zburli ca prin minune.
- Aha, deci tot tu ai fost! Eram sigură! spuse Mami.
- Eu am vrut să scot puişorul din ou! Mătuşa a spus că iese dacă stă la căldură. Iar căldura e doar în cuptor!