Inapoi la poveşti
Goguţă nu mănâncă ciuperci
Azi, din bucătărie vine un miros îmbietor. Lui Goguţă îi este foame. Lăsă jucăriile fugind în bucătărie.
- Toată lumea la masă! strigă şi Bunica.
- Mi-e foame! Ce avem la masă? întrebă Goguţă
- Mâncărică de ciuperci proaspete.
- Dar ciupercile sunt otrăvitoare, aşa am auzit într-o grămadă de poveşti! Eu nu mănânc ciuperci otrăvitoare! se răţoi Goguţă.
- Dar Goguţă, spuse Bunica, acestea nu sunt otrăvitoare, sunt ciuperci bune, comestibile, crescute special pentru a fi mâncate de oameni.
- Nu, nu, nu! Eu ştiu că ciupercile sunt otrăvitoare. Eu nu mănânc aşa ceva!
Atunci veni şi Mami în bucătărie.
- Ce se întâmplă aici?
- Eu nu mănânc ciuperci. Ciupercile sunt otrăvitoare! Scrie şi în cărţi!
- Există mai multe feluri de ciuperci, Goguţă. Acestea pe care le-a pregătit Bunica sunt bune de mâncat. Sunt gustoase şi foarte hrănitoare. Ihmmm, ce bine miros! Eu mănânc o farfurie întreagă. Dacă tu nu vrei, nu vei mânca nimic altceva, şi mai ales desertul.
Goguţă plecă trist gândindu-se la cât îi era de foame. Trebuia sa fi încercat şi el să mănânce. Mirosea foarte bine şi recunoscu în sinea lui că Mami şi Bunica nu i-ar fi dat niciodată să mănânce ceva otrăvitor. După un timp, cum foamea îi dădea ghes, Goguţă se strecură pe hol şi obervă că nu e nimeni în bucătărie. Intră, luă o lingură şi începu să mănânce direct din oala cu tocăniţă.
- Ihhmm, sunt chiar foarte bune ciupercile astea, gândea el înfulecând cu spor.
- Ştiam noi! Strigară Mami şi Bunica din uşa bucătăriei! Te-am prins! Ei, cum sunt ciupercile?
- Foarte bune! Cred că mi-am găsit mâncarea preferată! spuse Goguţă cu părul zburlit şi gura plină deşi ştia că nu e frumos.
- Toată lumea la masă! strigă şi Bunica.
- Mi-e foame! Ce avem la masă? întrebă Goguţă
- Mâncărică de ciuperci proaspete.
- Dar ciupercile sunt otrăvitoare, aşa am auzit într-o grămadă de poveşti! Eu nu mănânc ciuperci otrăvitoare! se răţoi Goguţă.
- Dar Goguţă, spuse Bunica, acestea nu sunt otrăvitoare, sunt ciuperci bune, comestibile, crescute special pentru a fi mâncate de oameni.
- Nu, nu, nu! Eu ştiu că ciupercile sunt otrăvitoare. Eu nu mănânc aşa ceva!
Atunci veni şi Mami în bucătărie.
- Ce se întâmplă aici?
- Eu nu mănânc ciuperci. Ciupercile sunt otrăvitoare! Scrie şi în cărţi!
- Există mai multe feluri de ciuperci, Goguţă. Acestea pe care le-a pregătit Bunica sunt bune de mâncat. Sunt gustoase şi foarte hrănitoare. Ihmmm, ce bine miros! Eu mănânc o farfurie întreagă. Dacă tu nu vrei, nu vei mânca nimic altceva, şi mai ales desertul.
Goguţă plecă trist gândindu-se la cât îi era de foame. Trebuia sa fi încercat şi el să mănânce. Mirosea foarte bine şi recunoscu în sinea lui că Mami şi Bunica nu i-ar fi dat niciodată să mănânce ceva otrăvitor. După un timp, cum foamea îi dădea ghes, Goguţă se strecură pe hol şi obervă că nu e nimeni în bucătărie. Intră, luă o lingură şi începu să mănânce direct din oala cu tocăniţă.
- Ihhmm, sunt chiar foarte bune ciupercile astea, gândea el înfulecând cu spor.
- Ştiam noi! Strigară Mami şi Bunica din uşa bucătăriei! Te-am prins! Ei, cum sunt ciupercile?
- Foarte bune! Cred că mi-am găsit mâncarea preferată! spuse Goguţă cu părul zburlit şi gura plină deşi ştia că nu e frumos.