Inapoi la poveşti
Goguţă Frizerilă
De la un timp, părul zburlit a lui Goguţă crescuse în dezordine şi părea certat cu pieptenele. Oricât l-ar fi pieptănat sau l-ar fi dat cu apă să se aşeze, zburlitura o pornea victorioasă în sus ca şi cum ar fi fost de sârmă.
- Trebuie să mergem la frizer! decise Mami.
- He he! Îmi place la frizer, are maşina aceea de tuns care mă gadilă şi aud “brrrr” în tot capul.
Goguţă era încântat şi îşi spuse în sinea lui că a fi frizer este o meserie minunată! Să te joci cu maşina de tuns şi cu foarfecele toată ziua. El nu prea avea voie să se joace cu foarfecele. Tati spunea că e destul de periculos, că poţi să-ţi “faci mai multe degeţele”. Goguţă are doar foarfeca din setul de decupat şi ştie bine să o mânuiască. Ce bine ar fi dacă ar putea şi el să tundă pe cineva! Cine ar trebui tuns în casa asta sau prin curte? De exemplu, Luţă are coada foarte stufoasă, şi păpuşile Rozicăi au părul prea lung. Mai e şi Papi, dar el are pene şi nu păr. Aaaaa, şi ochii îi căzură pe franjurii cei frumoşi de la draperia din sufragerie.
- Aceştia, cu siguranţă trebuie tunşi! Măi băieţi aţi crescut prea lungi, se adresă Goguţă franjurilor în timp ce îi răsfira cu mâna. Nu vreţi o freză nouă? Bunica s-o fi săturat să vă pieptene toată ziua! A, ce, nu vreţi? Păi, ce-i după voi? Hai nu mai faceţi nazuri, că aşa am făcut şi eu când am fost prima dată la frizer, şi acuma uite ce-mi place! Şi o să vă crească la loc. Mi-e mi-a crescut părul, o să vă crească şi vouă.
După ce convinse franjurii de necesitatea urgentă a tunsului, problema lui Goguţă era găsirea unei foarfece. Era greu, pentru că toate erau puse bine, să nu umble copilul cu ele. Dar nu era el omul care să renunţe uşor la realizarea unei fapte bune! Franjurii aceia păreau cam trişti cu părul în ochi.
- Deoarece nu am voie să mă joc cu foarfecele de oameni mari, o să vă mulţumiţi cu foarfeca de hârtie. Vă asigur, dragii mei franjuri că o să vă simţiţi foarte bine. Tunsul nu doare deloc! Şi frumuşel, dragul nostru Goguţă tăie unul câte unul toţi franjurii cei frumoşi de la draperie.
- Muncă grea, tunsul ăsta, oftă Goguţă. Mă cam dor degetele, dar uite ce frumoşi sunteţi acum. Să mă chemaţi şi data viitoare cand vă vine a tunde!
Spre seară, Goguţă fu chemat de părinţi cu tonul de mustrare bine ştiut.
- Goguţă, cine a stricat draperia? întrebă Mami.
- Vai de mine, a stricat cineva draperia? spuse Goguţă cu părul mai zburlit ca niciodată. Tocmai acum când m-am chinuit toată după-amiaza să-i fac o freză nouă? Am fost frizerul lor personal!
Cei mari izbucniră în râs:
- Bine ca nu te-ai atins de Luţă!
- M-am gândit şi la asta, dar m-ar fi zgâriat. Măcar, franjurii au fost cuminţi.
- Trebuie să mergem la frizer! decise Mami.
- He he! Îmi place la frizer, are maşina aceea de tuns care mă gadilă şi aud “brrrr” în tot capul.
Goguţă era încântat şi îşi spuse în sinea lui că a fi frizer este o meserie minunată! Să te joci cu maşina de tuns şi cu foarfecele toată ziua. El nu prea avea voie să se joace cu foarfecele. Tati spunea că e destul de periculos, că poţi să-ţi “faci mai multe degeţele”. Goguţă are doar foarfeca din setul de decupat şi ştie bine să o mânuiască. Ce bine ar fi dacă ar putea şi el să tundă pe cineva! Cine ar trebui tuns în casa asta sau prin curte? De exemplu, Luţă are coada foarte stufoasă, şi păpuşile Rozicăi au părul prea lung. Mai e şi Papi, dar el are pene şi nu păr. Aaaaa, şi ochii îi căzură pe franjurii cei frumoşi de la draperia din sufragerie.
- Aceştia, cu siguranţă trebuie tunşi! Măi băieţi aţi crescut prea lungi, se adresă Goguţă franjurilor în timp ce îi răsfira cu mâna. Nu vreţi o freză nouă? Bunica s-o fi săturat să vă pieptene toată ziua! A, ce, nu vreţi? Păi, ce-i după voi? Hai nu mai faceţi nazuri, că aşa am făcut şi eu când am fost prima dată la frizer, şi acuma uite ce-mi place! Şi o să vă crească la loc. Mi-e mi-a crescut părul, o să vă crească şi vouă.
După ce convinse franjurii de necesitatea urgentă a tunsului, problema lui Goguţă era găsirea unei foarfece. Era greu, pentru că toate erau puse bine, să nu umble copilul cu ele. Dar nu era el omul care să renunţe uşor la realizarea unei fapte bune! Franjurii aceia păreau cam trişti cu părul în ochi.
- Deoarece nu am voie să mă joc cu foarfecele de oameni mari, o să vă mulţumiţi cu foarfeca de hârtie. Vă asigur, dragii mei franjuri că o să vă simţiţi foarte bine. Tunsul nu doare deloc! Şi frumuşel, dragul nostru Goguţă tăie unul câte unul toţi franjurii cei frumoşi de la draperie.
- Muncă grea, tunsul ăsta, oftă Goguţă. Mă cam dor degetele, dar uite ce frumoşi sunteţi acum. Să mă chemaţi şi data viitoare cand vă vine a tunde!
Spre seară, Goguţă fu chemat de părinţi cu tonul de mustrare bine ştiut.
- Goguţă, cine a stricat draperia? întrebă Mami.
- Vai de mine, a stricat cineva draperia? spuse Goguţă cu părul mai zburlit ca niciodată. Tocmai acum când m-am chinuit toată după-amiaza să-i fac o freză nouă? Am fost frizerul lor personal!
Cei mari izbucniră în râs:
- Bine ca nu te-ai atins de Luţă!
- M-am gândit şi la asta, dar m-ar fi zgâriat. Măcar, franjurii au fost cuminţi.