Inapoi la poveşti
Peştişorul auriu
Rozica are un peştişor auriu. Ea îi dă să mănânce mâncare specială şi o dată de săptămână îi spală acvariul. Are grijă de el singură şi este mândră de asta.
Într-o zi, Goguţă se juca în camera Rozicăi, în timp ce ea plecase să aducă o păpuşică lasată afară să facă plajă.
Goguţă dădu cu ochii de acvariu şi se uită la peştişorul auriu. Îi veni o idee minunată! Auzise el în poveşti că peştişorii aurii îndeplinesc trei dorinţe dacă îi pescuieşti şi apoi le dai drumul. Avea şi el o dorinţă ascunsă: să mănânce cât de multe bomboane fără să îl doară dinţii. Se duse glonţ la acvariu şi băgă mâna să prindă peştişorul. Dar îi aluneca printre degete parcă era dat cu săpun. Stropea încoace şi încolo şi făcuse numai apă pe măsuţa acvariului.
- Se vede treaba că e fermecat! găndi Goguţă, uite-l cum reuşeşte să-mi scape! Sunt sigur că o să-mi îndeplinească dorinţa dacă-l prind. Reuşi după mult chin să îl prindă între palmele făcute căuş. Ce se mai zbătea, săracul... În acel moment intră în cameră Rozica.
- Ce faci, Goguţă?! Unde-i peştişorul meu?
- Uite aici, spuse el cu părul zburlit, arătându-i mâinile. Îl voi pune să ne îndeplinească dorinţele. Acum că ai venit şi tu, îţi cedez şi ţie una!
- Nu-ţi mai bate capul, pune-l la loc să nu-i faci rău! Am încercat şi eu dar nu functionează! spuse Rozica. E un peştişor obişnuit.
Goguţă aruncă dezamăgit peştişorul înapoi în acvariu şi spuse:
- Nu ştiu cum dă norocul peste oamenii din poveşti să găsească ba furnici, ba peştişori fermecaţi! Hai să ne jucăm, Rozica.
Într-o zi, Goguţă se juca în camera Rozicăi, în timp ce ea plecase să aducă o păpuşică lasată afară să facă plajă.
Goguţă dădu cu ochii de acvariu şi se uită la peştişorul auriu. Îi veni o idee minunată! Auzise el în poveşti că peştişorii aurii îndeplinesc trei dorinţe dacă îi pescuieşti şi apoi le dai drumul. Avea şi el o dorinţă ascunsă: să mănânce cât de multe bomboane fără să îl doară dinţii. Se duse glonţ la acvariu şi băgă mâna să prindă peştişorul. Dar îi aluneca printre degete parcă era dat cu săpun. Stropea încoace şi încolo şi făcuse numai apă pe măsuţa acvariului.
- Se vede treaba că e fermecat! găndi Goguţă, uite-l cum reuşeşte să-mi scape! Sunt sigur că o să-mi îndeplinească dorinţa dacă-l prind. Reuşi după mult chin să îl prindă între palmele făcute căuş. Ce se mai zbătea, săracul... În acel moment intră în cameră Rozica.
- Ce faci, Goguţă?! Unde-i peştişorul meu?
- Uite aici, spuse el cu părul zburlit, arătându-i mâinile. Îl voi pune să ne îndeplinească dorinţele. Acum că ai venit şi tu, îţi cedez şi ţie una!
- Nu-ţi mai bate capul, pune-l la loc să nu-i faci rău! Am încercat şi eu dar nu functionează! spuse Rozica. E un peştişor obişnuit.
Goguţă aruncă dezamăgit peştişorul înapoi în acvariu şi spuse:
- Nu ştiu cum dă norocul peste oamenii din poveşti să găsească ba furnici, ba peştişori fermecaţi! Hai să ne jucăm, Rozica.