Inapoi la poveşti
Omul de zăpadă
Afară ninge de două zile. Goguţă nu mai poate de bucurie. A scos săniuţa şi a făcut derdeluş cu zăpadă bătătorită şi câteva căni de apă. Se dă cu săniuţa la vale, trage săniuţa cu Rozica înfofolită în fular, face cazemate de bulgări şi se joacă de-a războiul alb şi rece. Rozica vine cu o idee minunată: să construiască împreună un om de zăpadă. Cei doi se pun pe treabă şi reuşesc să ridice trei bulgări imenşi. Au observat că dacă faci un bulgăre mic şi apoi îl rostogoleşti prin zăpada neatinsă, se măreşte văzând cu ochii. Ce mai! O plăcere! Puseră bulgărele cel mai mare jos, pe cel mijlociu, deasupra şi pe cel mai mic, sus de tot. Era înalt aproape cât Tati. Goguţă reuşise să aducă un scaun din bucătărie şi se căţără pe el pentru a-i potrivi capul Omului de zăpadă. Noroc că zăpada era moale şi căzăturile erau mai mult haioase decât dureroase!
- Acum ne trebuie un morcov pentru nas, o oală pentru pălărie şi nişte nasturi pentru ochi, spuse Rozica. Eu pot aduce oala. Am una veche în magazia din spatele casei.
- Bine, eu voi face rost de morcov şi nasturi, spuse Goguţă.
În scurt timp, cei doi se întoarseră cu lucrurile necesare, ba mai mult, Rozica adusese şi un fular vechi găsit în magazie. Goguţă avusese de furcă mai mult cu nasturii. Asta e, arta cere sacrificii. Cât s-a mai chinuit să taie nasturii de la paltonul mamei cu foarfeca lui din setul de decupat. Erau bine cusuţi!
Omul de zăpadă a ieşit foarte frumos! Toată lumea îl admira, chiar şi Mami care s-a supărat puţin la început, dar văzând cât de bine stăteau nasturii acolo unde îi pusese Goguţă, se hotărî să se îmbrace altă dată cu paltonaşul.
Peste câteva zile, Omul din curte dispăru. Toată lumea se întreba unde e Omul de zăpadă, mai puţin Goguţă care se juca liniştit în camera lui. Goguţă, ciuli urechile pentru că tăcerea era prea mare. Toţi erau acum la uşa lui:
- Ce-ai făcut Goguţă?
- Vă explic tot! şi părul i se zburli. Am auzit la radio că în următoarele zile creşte temperatura. Păi dacă creşte temperatura, înseamnă că se încălzeşte şi l-am băgat în frigider să îl ţin la rece!
- Şi unde e mâncarea? Frigiderul era plin, spuse Bunica cu tristeţe.
- Aaaaa, păi i-am dat-o lui s-o mănânce, dar nu prea i-a plăcut. A rămas jos în grădină! M-am gândit eu, după aceea, că oamenii de zăpadă mănâncă ţurţuri de gheaţă şi am lăsat robinetul deshis la furtunul din curte. Acum cred că e îngheţat bine. Vom avea cu ce-l hrăni!
Mami, Tati şi Bunica fugiră care încotro! Unul la frigider, altul în grădină şi altul la robinet.
Goguţă îşi dădu seama ce mare poznă făcuse, îşi luă laptele şi se duse la culcare. Pe masă, lăsă un bilet aşa cum ştia el să scrie, doar cu litere mari: IERTAŢMA ŞTU CĂ AM GRŞIT AM VRT SĂ SALVZ OMUDEZAPDĂ.
- Acum ne trebuie un morcov pentru nas, o oală pentru pălărie şi nişte nasturi pentru ochi, spuse Rozica. Eu pot aduce oala. Am una veche în magazia din spatele casei.
- Bine, eu voi face rost de morcov şi nasturi, spuse Goguţă.
În scurt timp, cei doi se întoarseră cu lucrurile necesare, ba mai mult, Rozica adusese şi un fular vechi găsit în magazie. Goguţă avusese de furcă mai mult cu nasturii. Asta e, arta cere sacrificii. Cât s-a mai chinuit să taie nasturii de la paltonul mamei cu foarfeca lui din setul de decupat. Erau bine cusuţi!
Omul de zăpadă a ieşit foarte frumos! Toată lumea îl admira, chiar şi Mami care s-a supărat puţin la început, dar văzând cât de bine stăteau nasturii acolo unde îi pusese Goguţă, se hotărî să se îmbrace altă dată cu paltonaşul.
Peste câteva zile, Omul din curte dispăru. Toată lumea se întreba unde e Omul de zăpadă, mai puţin Goguţă care se juca liniştit în camera lui. Goguţă, ciuli urechile pentru că tăcerea era prea mare. Toţi erau acum la uşa lui:
- Ce-ai făcut Goguţă?
- Vă explic tot! şi părul i se zburli. Am auzit la radio că în următoarele zile creşte temperatura. Păi dacă creşte temperatura, înseamnă că se încălzeşte şi l-am băgat în frigider să îl ţin la rece!
- Şi unde e mâncarea? Frigiderul era plin, spuse Bunica cu tristeţe.
- Aaaaa, păi i-am dat-o lui s-o mănânce, dar nu prea i-a plăcut. A rămas jos în grădină! M-am gândit eu, după aceea, că oamenii de zăpadă mănâncă ţurţuri de gheaţă şi am lăsat robinetul deshis la furtunul din curte. Acum cred că e îngheţat bine. Vom avea cu ce-l hrăni!
Mami, Tati şi Bunica fugiră care încotro! Unul la frigider, altul în grădină şi altul la robinet.
Goguţă îşi dădu seama ce mare poznă făcuse, îşi luă laptele şi se duse la culcare. Pe masă, lăsă un bilet aşa cum ştia el să scrie, doar cu litere mari: IERTAŢMA ŞTU CĂ AM GRŞIT AM VRT SĂ SALVZ OMUDEZAPDĂ.